- strânsúrã
- s. f., g.-d. art. strânsúrii; pl. strânsúri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
strânsúrã
Look at other dictionaries:
strânsură — STRÂNSÚRĂ, strânsuri, s.f. I. 1. Adunare, grămadă, mulţime (strânsă la un loc); strânsătură. ♦ (Peior (peiorativ).) Oameni lipsiţi de valoare; adunătură. ♢ loc. adj. De strânsură = de tot felul; comun, mediocru, improvizat. Oaste de strânsură =… … Dicționar Român
adunătură — ADUNĂTÚRĂ, adunături, s.f. 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (peior.) Grămadă de oameni adunaţi din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + suf. ătură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007 … Dicționar Român
apăsare — APĂSÁRE, apăsări, s.f. Acţiunea de a apăsa şi rezultatul ei. ♦ Stare a celui chinuit, copleşit de suferinţă, de griji materiale sau morale. – v. apăsa. Trimis de cata, 28.02.2004. Sursa: DEX 98 APĂSÁRE s. 1. greutate, presare, presiune,… … Dicționar Român
colică — CÓLICĂ, colici, s.f. Durere abdominală violentă. Trimis de fery, 22.03.2004. Sursa: DLRC CÓLICĂ, colici, s.f. (Mai ales la pl.) Simptom al unei boli la om şi la animale, manifestat prin dureri puternice produse de contracţia musculară a… … Dicționar Român
economie — ECONOMÍE, (2, 3) economii, s.f. 1. Ansamblul activităţilor umane desfăşurate în sfera producţiei, distribuţiei şi consumului bunurilor materiale şi serviciilor. ♦ Economie naţională = totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la… … Dicționar Român
gloată — GLOÁTĂ, gloate, s.f. 1. (depr.) Mulţime (pestriţă) de oameni strânşi la un loc; buluc, adunătură. 2. (În orânduirea feudală) Unitate de infanterie alcătuită din ţărani. – Din sl. glota. Trimis de gall, 20.03.2008. Sursa: DEX 98 GLOÁTĂ s., adv.… … Dicționar Român
grămadă — GRĂMÁDĂ, grămezi, s.f. 1. Cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire. ♦ (Adverbial) În mare cantitate (la un loc), formând o grămadă (1). ♢ expr. A cădea (sau a se prăbuşi) grămadă = a… … Dicționar Român
mişină — MÍŞINĂ, mişine, s.f. 1. (reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulţime de bunuri, bogăţie, avere. 2. (reg.) Gaură în pământ sau muşuroi în care îşi depozitează unele animale hrana pentru iarna; p. ext. vizuină … Dicționar Român
movilă — MOVÍLĂ, movile, s.f. 1. Ridicătură de pământ naturală, mai mică şi mai rotunjită decât dealul, care se află de obicei în regiunile de câmpie sau de podişuri joase. 2. Mică ridicătură de pământ sau de pietre, făcută de om pentru a servi ca semn de … Dicționar Român
nutreţ — NUTRÉŢ, nutreţuri, s.n. Nume dat plantelor recoltate care servesc ca hrană animalelor domestice erbivore; hrana animalelor erbivore constituită din aceste plante; furaj. ♦ p.gener. (pop.) Hrană pentru animale. – lat. nutricium. Trimis de… … Dicționar Român
